din zâmbetul tău să construiesc greșeala
peste care cineva a aruncat sintagma
unei case de nebuni

mi-ai spus că bărbații prin natura lor nu știu să mintă
nici măcar crimele nu reușesc să le ducă până la capăt
în opinia ta suntem toți egali
până la începutul animalului de pradă
care te locuiește

dacă ți-ar crește sfori în umărul de carton
te-aș îmbrăca în mâna care dictează înfrângerile
și te-aș mânui
ca pe cel mai tandru teatru
de păpuși
scene ușoare să-ți urle din tălpi
treizeci și șase de ore
scrise pe bandă rulantă
în partea nehirotonisită a unui soare obligatoriu